Sari la conţinut.

Language:

Universitatea
"Aurel Vlaicu" din Arad

Georgiana Țentea Burcă

Am absolvit cursurile Facultății de Științe Umaniste și Sociale, specializarea Jurnalism.  În continuarea studiilor de licență am urmat  un  program de masterat la  Facultatea de Științe Umaniste și Sociale, specializarea Limbă și Literatură- Tendințe Actuale.

          Deși au trecut mulți ani de la terminarea studiilor universitare, îmi aduc aminte cu drag, de profesorii care m-au îndrumat. Parte din ei, jurnaliști la rândul lor,  mi-au deslușit din tainele meseriei în care urma să pășesc ușor, iar pentru acest lucru nu pot decât să le fiu recunoscătoare.  

          Încă din primul an de facultate, mi-am început  timid activitatea jurnalistică la ziarul Flacăra Roșie unde am activat timp de doi ani. Am acceptat mai apoi provocarea de a trece de la presa scrisă la televiziune unde în cadrul postului regional WestTv, timp de șase ani,  am activat ca reporter de evenimente și realizator de emisiuni.  Sunt trei ani de cand fac parte din echipa Radio – Televiziunea Arad, ocupând funcția de realizator de emisiuni și producător.   

          De-a lungul timpului am colaborat cu diferite publicații naționale însă decizia de a rămâne în Arad a fost ușoară, căci tare drag îmi este acest oraș cu tot ce are mai frumos în el...familie, școală, universitate, comunitate. Le mulțumesc cadrelor didactice și conducerii universității  Aurel Vlaicu pentru îndrumarea și susținerea carieriei mele jurnalistice.

Experienţele  facultăţii la Jurnalism

Aval Diana – Alexandra

Jurnalismul e o experiență care m-a marcat. Fiind la a doua facultate și mai coapta decât colegii mei am perceput altfel aceasta experiența.In timp ce colegii mei încă aveau planuri de ce și cum vor face cu viața lor,dupa terminarea acestei etape, eu am trecut la fapte. 

Un eveniment major a fost faptul ca m-am măritat,iar domnisoarele mele de onoare au fost doua din colegele de facultate,cu care voi rămâne prietena pe viața, sau cel puțin așa sper.

Profesorii au experiența vasta în breasla pe care o impartasesc cu noi, experientele lor de viața sunt modele demne de urmat. E de admirat cum au ajuns sa devină oameni cunoscuți prin priceperea cu care au asternut niște simple cuvinte pe o foaie de hârtie.

Aceasta facultate m-a învățat cum sa comunic mai simplu,sa-mi formez opinii,cum sa fiu creativa și să-mi expun ideiile corect,fie prin text sau imagine.

Acum urmăresc știrile, știu sa triez informații, sa le investighez și de ce nu să-mi fac curaj sa urmez o cariera în presa,radio sau televiziune.

Am avut prilejul sa cunosc oameni importanti din orașul meu, sa văd cum arata o televiziune și ce presupune un studio de emisie, sau sa stau la masa cu primarul orașului.

Dar sa nu uitam schimbul de experiența la care am participat cu programul Erasmus +

Cine s-ar fi gândit ca voi ajunge un semestru la Praga? O provocare și o experiența de neuitat în același timp.
Cu siguranța am progresat intelectual și numai în vârsta, acum parca am curaj sa vorbesc, dar am grija despre ce vorbesc, pentru ca un student la jurnalism știe să-și verifice subiectele. Știe ca are dreptul la libera exprimare a opiniilor și știe ce înseamnă puterea cuvântului.

Am învățat cum arata un comunicat de presa, cine îl scrie, cum sa fac reclama unui produs, cum se scrie corect o știre și o sumedenie de lucruri noi.

Colegii mei vin din diferite domenii precum cosmetica, manichiura,fotbal și teologie sau lumea moto-rock-ului.Sunt niște oameni minunați care și-au lăsat amprenta asupra mea și mă bucur ca i-am cunoscut.
Îmi pare rău ca ma apropii de sfârșit cu pași repezi, dar totodata sunt curioasa de ce-mi aduce celălalt capitol pe care urmează să-l încep. Sper din tot sufletul să fie măcar la fel de interesant și provocator. Sper sa învăț în continuare lucruri noi și sa nu trec prin viața fără sa simt ca trăiesc!
Unii îmi spun ca e timpul să ne intemeiem o faimilie și ca e vremea de un copil,sa fie oare asta noul capitol? Sa dau invataurile mai departe,sa povestesc cu entuziasm despre aceasta perioada și toți acești oameni minunați. Vom vedea,va voi povești la întâlnirea de peste 10 ani.

Rămâneți cu bine!


Educația, darul cel mai de preț
SANDU SERGIU

    Bucurie! Emoție! Împlinire!... Cred că aceste cuvinte definesc cel mai bine starea pe care o am în perioada aceasta, când simt că încet, încet fac următorul pas în viață, terminarea încă unei facultăți. 

    Am ales să fac Jurnalismul pentru că îmi doresc să ajut Biserica din care fac parte și pe care o slujesc să se manifeste în lumea mediilor contemporane. Vreau să fac parte din Biserica cu care să mă mândresc și aș vrea să fiu unul dintre acei oameni care vor reuși cândva să transforme Biserica într-o instituție iubită, apreciată și ocrotită de către tineri, nu blamată. știu că situația de astăzi nu este deloc favorabilă, dar tocmai de aceea, mi-aș dori, ca prin Jurnalismul pe care îmi doresc să-l practic cândva, să demonstrez cât mai evident faptul că credința în Dumnezeu, dragostea de neam, păstrarea tradițiilor și obiceiurilor străbune și împrumutul cât mai reținut al obiceiurilor de altă facutură, să fie cât mai reținut. 

    Facultatea de Jurnalism, mediul de aici, profesorii și colegii m-au ajutat să înțeleg mai bine ce place și ce nu place tinerilor în materie de credință. Chiar dacă cursurile nu aveau legătură cu aspectele spirituale, adeseori, discuțiile noastre s-au îndreptat și spre astfel de teme. Pentru mine, toată perioada aceasta, a fost una de foarte bun augur. Am reușit să ies din mediul cu care eram obișnuit, al Teologiei, care este oarecum îngrădit, limitat (aici, referindu-mă la faptul că, fiind studenți acolo, toți sunt de acord cu marea majoritate a aspectelor ce țin de spiritualitate) și să înțeleg mai bine faptul că sunt mulți oameni care se raportează total diferit. Mărturisesc că mi-am notat foarte multe situații prin care am trecut în această perioadă, de studiere a Jurnalismului: cu colegii, cu profesorii, situații în care am considerat că nu am știut să răspund pe înțelesul unuia sau când nu m-am comportat cum ar fi trebuit. 

    De multe persoane, dintre cele pe care le-am cunoscut aici, îmi voi aduce aminte cu drag, cum de altfel, de unele nu îmi voi aduce aminte cu bucurie. Cert este faptul că mă bucur foarte mult că am continuat studiile aici. Sunt mulțumit de tot ceea ce am primit și experimentat aici.
    Îmi doresc, mai mult decât orice, ca tot ceea ce am făcut să-mi fie de folos și să pot fi Om!


De ce secţia de jurnalism? 
MUSCOI DIANA IULIA

     Am ales această facultate deoarece cred că meseria de jurnalist s-a practicat dintotdeauna, în orice împrejurare este nevoie de oameni care fac parte din presă.  La început am ezitat, nu aveam pe primul plan această facultate , nu mă atrăgea în totalitate, vroiam să aleg facultatea de litere. După ce m-am gândit la aceste alegeri am ajuns la concluzia că mi se potrivește mai mult facultatea de jurnalism. Cred că pe măsură ce au trecut anii , din facultatea de jurnalism pe care o practic am învățat că “totul se invata”, voi putea învăța din experiențele altora și cred că e foarte important să știi cum funcționează această meserie și  să ai o imagine de ansamblu asupra acestei profesii. Trebuie să știi care sunt informațiile importante , cum să le aduni  și cum să comunici cu sursele  din care dintre acestea să provină.  

     După ce termin facultatea, visul meu este să ajung redactor la o revistă de success din România. Îmi doresc să ajung departe și să realizez ceva important pe plan professional. 

     Mi-aș fi dorit să pot frecventa orele de curs pentru a putea învață și înțelege  mai multe lucruri  dar mi-a fost greu deoarece am obținut un loc de muncă de care aveam nevoie , în cadrul “Resurselor Umane” la o firmă de transport din România.   

     Profesorii m-au ajutat și susținut pe perioada acestor ani  chiar dacă nu am fost prezentă la fiecare oră de curs.

 
     Relația cu colegii nu a fost atât de apropiată pe cât ar fi trebuit să fie , mi-aș fi dorit să interacționăm mai mult unul cu celălalt, să ne cunoaștem mai bine și să ne ajutăm. Activitățile la care am participat în cadrul facultății m-au inspirat și m-au ajutat să acumulez informații pe plan profesional. Activitatea în cadrul studioului de radio m-a îndemnat să am mai multă încredere în mine și în propriile forțe.  Prima experiență la radio a fost înregistrarea unei știri legate de construcția noii pasarele peste răul Mureș din Arad. Cei de la radio m-au susținut și m-au învățat diferite tehnici care să mă ajute să trec peste emoții. 
 În cadrul facultății de jurnalism am învățat cum să lucrez cu oamenii și cum să îi abordez în diferite situații. Sper că pe viitor să reușesc ceea ce mi-am propus și sper să am parte în continuare de sprijinul pe care l-am avut până acum. 
 

Răspunsul e surprinzător
Hangea Petru Daniel

Se spune că lumea e în continuă schimbare și noi odată cu aceasta. Este adevărat. În fiecare zi peste care trecem intrăm în contact direct sau indirect cu persoane care ne pot influența viața, în bine sau în rău.
Trei ani de facultate, tot atâţia ani petrecuti în preajma diferitor personaje de calibru mic sau mare m-au făcut să îmi schimb percepţia asupra lumii. Singur am stat în faţa calculatorului gândindu-mă la ce am schimbat sau dacă am schimbat ceva în viața mea. Nu am reușit să găsesc singur un răspuns și vă pot explica și motivul. Este simplu, pentru că tu nu îți vezi propria persoană, propriile decizii care te fac mai puternic sau mai slab. Așa că am întrebat lumea din jurul meu.

Răspunsul a fost surprinzător. Mulţi prieteni mi-au spus că da, am schimbat foarte multe în acest timp, mi-am schimbat percepţia asupra lumii, asupra celor din jur, am devenit o persoană mai severă, cântăresc mult mai bine lucrurile înainte să iau o decizie. Sunt multe persoane și instituţii cărora vreau să le mulțumesc pentru că au scos din mine ce era mai bun, m-au ajutat să ajung la un potențial mai ridicat, facultatea m-a învăţat să privesc lucrurile mai serios.

Această facultate mi-a adus aminte de zilele în care nu aveam nici o obligație decât să stau și să învăț pentru examene. Acele zile au apus de mult, dar nu le duc dorul. Pentru că și ele au avut un anume efect asupra mea. Acuma, la unele cursuri în timp ce profesorul încearcă să explice anumite lucruri, stau împreună cu alți colegi de vârsta mea și ne uităm în jurul nostru, la colegii noștri care încă nu au apucat să treacă prin viață, colegi mult mai tineri. Și atunci ne minunăm cum se uită la profesor foarte întrebător și nu inţelg ce vrea să spună, iar în acel moment ne amuză faptul că mai mult ca sigur așa eram și noi la vârsta lor, adică „fragezi”.
Am făcut multe în acești trei ani de facultate, am trăit sudorile reci pe şira spinarii și emoţiile de dinaintea examenelor, mi-am făcut cunoștințe noi cu care am colaborat în anumite proecte și nu regret nimic și nici o decizie luată. În acești trei ani, m-am căsătorit, mi-am deschis propria afacere și am învățat  totodată că iepurele sare de acolo de unde te aștepți mai puțin și când te aștepți mai puțin.

Viața îți oferă........dar, depinde de tine ce alegi să iei și ce alegi să arunci. Cu tot ce am luat de la viață, am învățat că trebuie și mai ales că pot să fiu mai atent, mai precaut, mai responsabil, dar nu în ultimul rând, să am curajul să dau socoteală pentru faptele mele indiferent de situații.

 Nu regret nimic din ce am făcut sau cum am făcut, pentru ca acele incercări m-au făcut ceea ce sunt astăzi. Mai mult ca sigur că mai am foarte multe de învățat, dar să nu uităm un lucru important, și acela e că am toată viața înainte.


Jurnalismul, o provocare care mi-a fost benefică
CRISTINA STAMATE

    Încă țin foarte bine minte discuțiile pe care le aveam în clasa a XII-a vis-a-vis de subiectul admiterii la facultate. Toți colegii mei păreau mai bine informați decât mine, și aveam impresia că sunt singura care nu știe unde ar trebui să dea admitere. De fapt, ştiu unde ar fi înclinat gândul meu să merg, dar am fost constrânsă de replica “cu arta nu ai nici un viitor”, încât mi-am lăsat ideea deoparte, momentan. Într-un sfârșit, mai mult din necesitate decât din convingere, am decis să devin studentă la jurnalism. Nu pentru că acolo aș fi simțit eu că mi-e locul, ci pentru că am văzut această ramură ca o provocare, o provocare pe care am lansat-o eu, mie însămi.

    O provocare care mi-a fost benefică, în special pe planul dezvoltării personale. M-a ajutat să interacţionez mai mult oamenii din jur, să cunosc mai mulţi oameni care acum îmi sunt foarte apropriaţi. 

    Deşi de cele mai multe ori am simţit că jurnalismul nu are vreo relevanţă pentru mine, am decis totuşi să parcurg acest drum până la capăt. Din motiv că nu îmi place să la lucrurile neterminate, de aceea nu am vrut să ocolesc acest drum.

    În principiu au fost trei ani buni, în care am simţit că am făcut ceva pentru mine atât spiritual, cât şi material. A fost şi greu, am avut confruntări, provocări la care simţeam că nu fac faţă; dar şi aceste lucruri au dus la îmbunătăţirea mea ca persoană în societate. Au fost trei ani cu multe schimbări, multe şi radicale.
    Deşi, pe parcurusul acestui timp multe lucruri mi s-au părut, iar unele chiar erau de-a dreptul inutile, am încercat să le dau un contur pozitiv şi toate să le folosesc în favoarea mea. Această gândirea optimistă  s-a dezvoltat tot în braţele acestor ani, datorită unor profesori şi colegi care mereu emanau o stare de bine, fie în zi însorită sau înnorată.

    Regrete nu am. Cel puţin faţă de ceea ce a fost. Însa regret multe lucruri care ar fi putut să fie. Regret că nu am reuşit să-mi dezvolt suficient de mult latura artistică. Nu regret, însă, că uneori am fost dură cu mine şi mi-am impus principii.

    Fără să lungesc, pentru că nu vreau să pierd esenţa, acum că termin facultatea mă văd cu aripile întinse larg şi pregătită de noi provocări. Deşi simt că am evoluat ca persoană, nu am de gând să mă opresc aici. Mai am multe de asimilat şi acum este momentul oportun.
   

Jurnalismul mi-a adus experienţe noi
MARIUS GHIŢ

Sunt un om mult mai învăţat mai ales în domeniul pe care l-am studiat, deoarece am trecut prin multe experienţe noi şi mai ales am învăţat multe lucruri noi de care eram curios când am început facultatea.
Sunt profesori de la care am învăţat mult  şi au făcut-o cu plăcere. Câteodată mai cer sfatul sau părerea unui prieten foarte apropiat şi lucrul acesta îl fac extrem de rar pentru că îmi place să fiu genul de persoană mai egoistă, care face lucrurile de cele mai multe ori pe cont propriu.

De progresat pot să spun că ştiu mult mai multe acum faţă de ce ştiam când am început facultatea pentru că am fost curios să învăţ mai ales când vine vorba despre visul sau dorinţa mea de când eram mic, aceea să ajung comentator de fotbal sau prezentator de emisiuni sportive.

Dacă tot am vorbit despre dorinţele copilăriei, în final vreau să spun că lucrul acesta mă văd că o să-l fac si facultatea m-a învăţat să fac tot posibilul ca visul meu să se realizeze.

Noutatea jurnalismului
Ovidiu Decuble DEKO

Deşi nu sunt la prima experienţă de genul acesta – terminând o facultate înainte- aceşti trei ani petrecuţi la secţia de Jurnalism de la Universitatea de stat „Vlaicu” vin cu ceva nou. Am avut şansa de a participa la un program Erasmus ceea ce m-a făcut să înţeleg şi alte lucruri, dinainte să ajung să fac orele propriu-zise. M-a fascinat de la bun început meseria de jurnalist şi era ceva care chiar îmi doream să fac. În doi ani şi jumătate de facultate petrecută în România am avut ocaazia să colaborez atât cu profesori cât şi cu colegi de clasă. M-a bucurat foarte tare faptul că am găsit personae capabile să înţeleagă un punct de vedere chiar dacă acesta era complet nelalocul lui. Profesorii nu refuzau o idee doar de dragul de a o face şi aduceau argumente valide pentru a apropba/dezaproba ideea. 

Experienţa Erasmus a fost una deosebită din toate punctele de vedere cu toate că la început o priveam cu foarte mult scepticism. Mai târziu am aflat că nu am fost singurul care a ajuns cu acea impresie acolo. Am ales să mă duc în Praga fiind o capitală europeană, deşi am fost sfătuit să aleg Portugalia. Oraşul nu m-a dezamăgit. Pe lângă faptul că este unu dintre cele mai frumoase oraşe europene, probabil cel mai frumos în opinia mea, viaţa de acolo este una perfectă pentru un student. Jurnalismul nu era singurul domeniu prezent pentru un schimb Erasmus şi am ajuns să cunosc oameni din diferite domenii, de la arhitecţi şi avocaţi, până la dezvoltatori în turism. Pe lângă asta, am fost înconjurat de foarte multe personae “ occidentale” care veneau din ţările dezvoltate ale Europei. Am fost surprins când am realizat că stereotipurile nu sunt chiar bune de luat în seama. Fiecare persoană pe care am întâlnit-o a fost mai mult decât amabilă şi nu am întâmpinat nicio problemă din cauza naţionalităţii. Nu ştiu dacă s-a intamplat să am noroc şi să găsesc prieteni acolo, dar oricând aş recomanda această aventură studenţească şi altora. Fără secţia de Jurnalism nu aş fi putut ajunge acolo. Astfel, am putut să observ şi diferenţele din evoluţia televiziunii unei  tari care şi ea a fost sub o ideologie comunistă. 

Dupa 3 ani de Jurnalism, unde am scris în ziar, am comentat evenimente sportive, am reuşit să scriu o carte, mă simt mai mult decât mândru fiindcă nu m-am gândit niciodată că mi se poate întâmpla aşa ceva. Parcă e totul un vis pentru mine. Dintre colegi, cu câţiva dintre ei deja ştiu că am să rămân prieten bun, pe viaţă, fiindcă sunt mai mult decât nişte oameni minunaţi. Profesorii de la secţia de Jurnalism au fost mai mult decat o platformă de iniţiere în acest proiect personal al meu. Astfel, alături de ei am reuşit să privesc anumite aspecte din viaţă mult mai diferit. Le sunt foarte recunoscător pentru că au reuşit să treacă peste comportamentul meu, pueril câteodată, şi să mă facă să înţeleg drumul către succes.


Sarah Hasby, Maroc
Plenty of thinks

After three years of Journalism studies, I can say that I have learned plenty of things. Apart from the theoretical aspects of the studies, I have mostly learned how to live. An experience far from home, living alone, is a true source of strength. I had to go through a lot to finally be who I am today. And this is only the beginning, much more is coming. Life is always full of surprises.

I didn’t like the city so much at the beginning, it is small and grey, sucked by the earth in the middle of nowhere. I have been counting the days to leave it, but… who would have thought? Now I have this bittersweet feeling whenever I’m thinking that next year I won’t be here. My little home, the view from my window, the romanian lady that grants me with a large smile and a «buna ziua » in the morning. I have come to realize that I actually love Arad. The warm city where I was born doesn’t feel like home anymore. It is where the plane lands and where the cold wind kisses my skin that I feel warm. Arad has become my home.

But life goes on. Whether I am ready for it or not, I am forced to leave. I am planning on doing a masters of journalism, somewhere in Germany or in the United Kingdom. I am thinking mostly of specializing in television.

I am thanking life for crossing my path with Arad. I have met lovely people, and all the staff at the university was always helpful. Romanian people, I have noticed, are usually kind and simple. Thank you all for having me in your country!

Veneam la facultate din plăcere
Brenda Carmina Wecker

Entuziasm. Bucurie. Teamă. Agitaţie. Dorinţa de afirmare, de reuşită. Toate aceste sentimente şi multe altele mă cuprind acum... acum când sunt atât de aproape să reuşesc ceea ce mi-am propus, ceea ce mi-am dorit, cee ce mă face să zâmbesc de fiecare dată când mă gândesc în viitor. Închei un studiu pe care mi l-am dorit să îl fac, pentru care am luptat. Mi s-a spus să nu merg la Jurnalism, nu este un studiu bun, un profil bun, nu se alege nimic de jurnalişti, mai bine mergi la management sau la drept, arhitectură, medicină, psihologie, aceste profile garantat aduc bani în casă, cu aceste studii sigurat vei face carieră. Nu cu jurnalism. Cu jurnalism ai face ceea ce îţi place, dar nu ceea ce îţi va aduce bani, bani mulţi, că asta contează. Într-o societate în care din ce în ce mai mult, doar banul contează, eu am îndrăznit să fac opusul. Să aleg cu inima, nu cu mintea.
Am ales Jurnalismul, pentru că îmi place, pentru că este atât de divers. Ştiu că această meseria este plină de culori, este atât de complexă încât niciodată nu mă voi plictisi. Voi avea un cuvânt de spus. Multă lume uită puterea presei. Uită cât de mult au ajutat jurnaliştii în decursul acestor ani. Fără jurnalism şi mass-media nu s-ar mai putea trăi normal. 

Aici, la Jurnalism, am învăţat lucruri esenţiale care mă ajută şi în viaţa de zi cu zi. Am învăţat să fiu mai atentă la detalii şi să aleg cele mai bune informaţii de care am nevoie. Am învăţat să am rabdare, pentru că acesta era punctul meu slab,  observ mai bine ceea ce se întâmplă în jurul meu, sunt mai atentă cu oamenii din jur, am un vocabular mult mai dezvoltat şi un bagaj de cunoştinţe care îmi sunt mereu de folos. Sunt mândră să spun că am studiat Jurnalismul, că ştiu mai multe despre istoria jurnalismului, că ştiu ce se întâmplă într-o redacţie.
Sunt lucruri palpitante care mă fac să simt că am ales corect când am ales să vin la Jurnalism. În viaţă, pe orice cale voi merge, cunoştiinţele dobândite la această facultate îmi vor fi mereu de folos, deja îmi sunt.
 Simt că am devenit mai matură, am evoluat şi asta este cel mai important lucru pentru mine. Să simt că am evoluat în bine, că am învăţat să lucrez mai organizat, să fiu mai ordonată, mai directă, şi nu atât de timidă pe cât eram la început. Secţia de Jurnalism m-a format, m-a transformat într-o persoană mai deschisă, care dezbate cu plăcere un subiect, care are încredere în sine şi ştie să se exprime mai corect.

Am avut noroc să am parte de nişte profesori foarte capabili, care pe mine m-au uimit din mai multe puncte de vedere, dar mai ales prin bucuria cu care îşi ţineau orele. Mereu cu zambetul pe buze, mereu pozitivi. Ei, profesorii mei, cu atitudinea lor deschisă şi binevoitoare, ne motivau şi pe noi să facem ceea ce facem cu pasiune, să studiem cu pasiune, să ne ocupăm de teme şi proiecte cu pasiune. 

Veneam la facultate din placere, iar asta este o diferenţă care am remarcat-o. Când discutam cu alţi colegi de la alte profile, erau mereu trişti şi stresaţi. Eu, la Jurnalism, mereu m-am simţit încurajată de profesori să devin mai bună, să îmi dezvolt toate abilităţiile. Dacă nu înţelegeam ceva sau aveam o problemă, mereu am fost ajutată şi mi s-a explicat din nou. Pot spune că am învăţat de la fiecare profesor câte ceva. Muncă de teren, istorie, redactare, etică... Cel mai mult mi-a plăcut jurnalismul de investigaţie, nu ştiu încă sigur, dar pe această ramură mi-aş dori să mă axez. Îmi doresc să lucrez în afara ţării, în Germania mai exact. Am studiat limba germană în liceu şi cred că mi-ar plăcea să devin un jurnalist acolo. 

     Aici am învăţat că tot ceea ce îţi doreşti este posibil, trebuie doar să lupţi şi să munceşti şi atunci vei vedea şi rezultatele. Nu îmi aduc aminte niciun lucru negativ din aceşti trei ani, doar amintiri plăcute, pe care le voi păstra mereu cu mine. Am învăţat ce este jurnalismul cu adevarat, fiecare ramură, nu doar televiziune sau radio. Dacă m-ar fi întrebat cineva înainte să încep facultatea de jurnalism cu ce se mănâncă acest domeniu, nu aş fi putut spune tot ceea ce am învăţat azi. 

Acum ştiu cum să fac publicitate unui lucru care mi-a placut foarte mult, mi-a făcut plăcere să lucrez la proiectele de Publicitate ale dnei prof. Carmen Neamţu, pentru că mă fascinau şi în acelaşi timp mă "obligau" să îmi pun mintea la contribuţie. Jurnalismul nu este deloc uşor, aşa cum s-ar crede. Jurnalismul necesită o imaginaţie bogată şi interes pentru ceea ce te înconjoară. Nu m-aş putea imagina să stau toată viaţa într-un birou şi să fac acelaşi lucru la infinit. 

Un alt eveniment care m-a afectat a avut loc acum, pe sfârşit. În pregătirea mea pentru licenţă, cu dna conf.univ. dr.Carmen Neamţu,  a trebuit să merg să iau interviuri unor deţinuţi, infractori care au încălcat legea din diferite motive. A fost o experienţă care m-a marcat pentru totdeauna. Ţin minte că, înaintea fiecărui interviu eram foarte agitată şi încercam să îmi maschez agitaţia cât de bine puteam. Îmi repetam în cap întrebările care îmi doream să le adresez. Mulţi mi-au spus că sunt nebună că am ales această temă de licenţă, să studiez interviul şi teghica lui exemplificând cu aceşti oameni periculoşi închişi după gratii. Această experienţă nu aş fi trăit-o dacă nu era facultatea aceasta! 

Oricui care ar veni să mă întrebe ce facultate să urmeze, i-aş sugera din toată inima să studieze jurnalismul. Dacă îţi doreşti o viaţă plictisitoare şi fără acţiune poţi să studiezi orice altceva, dar dacă iţi doreşti adrenalină, o nouă temă în fiecare zi, noutăţi, muncă de teren, investigaţii - atunci Jurnalismul este ceea ce cauţi.

Flavia Doriana

Pentru mine Jurnalismul a fost ceva nou, neplictisitor şi frumos
Sincer, când am intrat la această specializare parcă eram în aer cu totul. Toţi colegii mei ştiau ce vor şi unde vor să ajungă. Mai puţin eu. De aceea m-am înscris in paralel şi la Postliceala de Farmacie, să văd ce îmi place cel mai mult dintre cele două.

În primul an am descoperit prieteni, oameni-profesori care m-au încurajat să nu mă las, eu având în gând şi posibilitatea de a renunţa.

Pot spune că la Jurnalism am învăţat foarte multe în toţi aceşti trei ani de facultate. Am învăţat să mă descurc singură, să îmi spun părerea ori de câte ori aveam vreo nemulţumire sau dacă ceva nu îmi convenea. Am devenit o persoană deschisă, caldă cu toata lumea. Trebuie să vă spun că nu eram deloc aşa înaintea acestei specializări, eram rebelă, greu de controlat de către parinţi.

Am privit specializarea de Jurnalism ca o provocare, ca o etapă din viaţa mea care trebuia dusă la sfârşit. Nu regret deloc că am ales să vin la cursuri. M-am dezvoltat foarte mult. Am învatat multe lucruri de comportament, gesture, mimică, poziţii pe care nu aveam de unde să le ştiu şi care mă ajută zi de zi. Am râs, am fost serioasă, am fost curioasă, am fost trup şi suflet trei ani de zile. Mi-am făcut treaba de studentă atâta cât am putut de bine. Îmi pare bine că nu am renunţat şi nu pentru diploma care urmează să o primesc, ci pentru mine. Pentru tot ce am învăţat.

Multe persoane îmi spun că nu o să fac nimic cu diploma şi că am pierdut trei ani de zile, dar îmi e drag să îi contrazic. Poate că nu o să profesez în domeniu, dar am rămas cu multe lucruri pe care le-am învăţat cu drag. Nu se stie niciodată la ce o să îmi folosească cele învăţate, dar pentru mine a fost ceva nou şi frumos.
Mi-au placut foarte mult poveştile pe care mi le spuneau profesorii din experieţa lor. Ce au trăit pe teren ca nişte jurnalişti adevăraţi, materialele ce le vizionam la cursurile de dimineaţă, cu un ochi adormită cu unul extrem de curioasă, m-au captivat.


Pot spune că acum mă uit la ştiri, mă interesează ce se întâmplă cu lumea, înainte ignoram pus şi simplu. Nu regret nicio clipă că am făcut Jurnalismul şi o să încurajez orice copil care are înclinaţie spre aşa ceva. Este o etapă frumoasă pe care e păcat să nu o trăieşti.


Florina Măgulean
La Jurnalism m-am dezvoltat ca om şi am descoperit cititul ca formă de relaxare


În cei trei ani petrecuți la Jurnalism, mi-am făcut prieteni noi, colegi, am învățat de la profesori că este foarte important să iți susții punctul tău de vedere, să nu te lași influențat de părerea celorlați. M-am dezvoltat ca om , am realizat cât este de important pentru un om să citească și cât de mult îl poate ajuta în viața de zi cu zi faptul că a citit o carte. În primul rând mi-am îmbunătățit vocabularul, îmi pot exprima mult mai ușor părerile și mă pot face mult mai ușor înțeleasă Dar, nu în ultimul rând, am descoperit că cititul este totodată și o formă de relaxare.
Am învățat că avem foarte mulți jurnaliști foarte buni și că nu toate persoanele ce își dau cu părerea pe le diverse emisiuni pot fi numite jurnaliști. Am aflat secretele  presei tabloide şi manipulările practicate doar pentru a capta atenția publicului. Am învățat să redactez o reclamă, să formulez o știre, de câte surse am nevoie ca știrea să fie plauzibilă și cel mai important să îi pun titlul corespunzător. În acești ani am avut parte de profesori care mi-au deschis ochii asupra tuturor lucrurilor ce nu merg bine în țara noastră.

Cel mai important lucru a fost să nu mai închidem ochii și să nu mergem mai departe pe ideea românului din ziua de azi, care alege pe bază că cel care va veni va trebui să fure mai mult ca cel care a furat deja.

Înainte de venirea la secţia de Jurnalism eram un fel de "cetățeanul turmentat din Caragiale" la capitolul politică, eram convinsă că nu o să mă intereseze vreodată politica sau cine va câștiga alegerile, dar am învățat că de cel care va câștiga alegerile depinde viitorul meu și al tuturor tinerilor din ziua de azi.

Eu consider că Jurnalismul m-a ajutat să îmi schimb viziunea asupra vieții. Pentru mine cel mai important lucru învățat este că nu trebuie să avem în vocabularul nostru cuvintele : "nu pot", "nu știu": am învățat că atâta timp cât tu crezi în tine și contribui la realizarea lucrului dorit orice este posibil. Pentru mine, pentru dezvoltarea mea ca om, această specializare a fost benefică.

Albert Dobai 

    La Jurnalism am reușit să îmi schimb stilul de viaţă

    Când eram copil mi-ar fi plăcut să lucrez la un post de radio ca prezentator. Dacă era cineva din cartier care știa știrile din toți copiii, acela eram eu, chiar prezentam la fel de bine ca și prezentatorii de la radio. De-a lungul anilor am uitat de visul care trebuia să mi-l îndeplinesc și am urmat alte cursuri în domeniul medical. Prieteni foarte buni au încercat să mă convingă să mă înscriu la universitate, dar încă nu eram hotărât la ce facultate să mă înscriu. Nu îmi place să fac o școală care să nu mă intereseze. Când am aflat de secţia de Jurnalism mi-am adus aminte de visul meu din copilărie. Decizia finală a fost să mă înscriu la facultate, mai ales după moartea mamei mele.

    În cei 3 ani de facultate am reușit să învăț cum este să fii prezentator de știri, cum este într-un studio de televiziune sau de radio, în presa scrisă. Am cunoscut oameni noi și prietenoși, care te ajută la nevoie.

    Datorită acestei specializări, mi-am dezvoltat cunoștințele jurnalistice, am aflat cum funcționează sistemul mass-media. Am prins curaj de comunicare, curaj care mi-a lipsit. În primul an aveam mari rețineri, dar în anul 2 am reușit să trec peste această problemă.

    Am reușit să îmi schimb stilul de viață față de cum eram cu ani în urmă.

Ciprian Petcuţ

Sunt mai atent cu oamenii din jur

Mai sunt câteva luni și termin Jurnalismul din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad. Au fost trei ani frumoși în care am învățat lucruri esențiale care mă ajută și mă vor ajuta în viața de zi cu zi.
Am început să fiu mai atent la detalii şi să aleg cele mai bune informaţii de care am nevoie. Am învăţat să am rabdare, pentru că acesta era punctul meu slab, observ mai bine ceea ce se întâmplă în jurul meu, sunt mai atent cu oamenii din jur. Cert este că în acesși doi ani jumăte am învătat lucruri pe care nu cred ca le-aș fi învătaț fară să fac o facultate de profil.

Sigur, acestea pot fi deslușite și într-o redacţie, dar nu prea va avea nimeni timp să ţi le explice cum trebuie, adică structurat. Vei şti ce e o ştire, ce e un reportaj, cum se face un interviu, ce e o piramidă inversată, ce înseamnă off the record sau on the record şi alte lucruri elementare dacă mergi la cursuri şi dacă eşti atent.
Când am terminat liceul, am avut de ales între a merge în alt centru universitar sau de a rămâne aici, în Arad, pentru a studia Jurnalismul. Trecând acești ani, consider acum că am făcut o alegere bună și chiar am fost privilegiat pentru că am dat peste profesori care au o experiență vastă în acest domeniu.  Oameni care au demostrat că sunt buni în ceea ce au făcut de-a lungul timpului și încă o fac cu brio. Poate acest lucru nu s-ar fi întâmplat în altă parte. Am învățat mult din experienţele lor. Profesorii m-au îndrumat către destule cărţi din bibliotecă sau articole de pe internet scrise de oameni care şi-au petrecut întreaga viaţă în acest domeniu.
 În facultate am descoperit și un mic truc legat de jurnalism, acela că poţi reduce totul la nişte paşi simpli. Acum știu unde să caut informaţia, să filtrez informaţiile relevante și știu să le spun şi altora ce am aflat, într-o formă accesibilă. Adică ştiu cum să procedez. 

Singurul regret pe care îl am după acești ani e că prezența studenților la ore a fost mai mereu redusă. Din păcate, mulți dintre colegii mei au venit la această facultate doar pentru diploma de absolvire. Relația cu colegii nu a fost atât de apropiată pe cât ar fi trebuit să fie, mi-aș fi dorit să interacționăm mai mult unul cu celălalt, să ne cunoaștem mai bine și să ne ajutăm. Lăsând la o parte acest aspect, cred că secţia de Jurnalism m-a pregătit să fac faţă necunoscutului, să înţeleg că totul se poate învăţa uşor dacă ştii unde şi cum să cauţi.


Bogdan Mariş

Am purtat discuții despre aproape orice, de la literatură, știință, politică, presă, până la muzică, cinematografie şi mai ales sport


La începutul facultății, la secţia de Jurnalism, îmi făceam probleme că nu mă voi adapta, deoarece am avut aceste probleme la orice început nou de drum, fie că a fost grădinița, școala generală sau liceul. Din fericire, în toate cazurile s-a dovedit că mi-am făcut probleme degeaba, pentru că peste tot am găsit oameni cu care m-am înțeles și am format prietenii.

Cât despre cursurile de aici, îmi place să cred că am rămas cu ceva din fiecare. Şi nu regret prezența la niciunul. Evident, unele mi s-au părut mai interesante și poate de la acelea am rămas cu mai mult, dar nu am neglijat niciunul dintre ele. Sunt de părere că am pus o bază solidă pentru o posibilă viitoare carieră, dar mi-am și lărgit cultura generală prin cunoștințe noi în diferite domenii.

Cu profesorii am avut o relație bună, i-am respectat pe toți (cum era și normal) și am încercat să port cât mai multe dialoguri cu ei pentru a-mi lărgi cunoștințele în zone în care aveam nevoie de acest lucru.
Am purtat discuții despre aproape orice, de la literatură, știință, politică, presă până la muzică, cinematografie și mai ales sport.

Per total, aş spune că a fost o experiență excelentă și foarte interesantă, care sunt de părere că îmi va fi de folos în viitor.










Înapoi sus.

Site realizat de ROBO Design.

Coordonator Prof. Dr. Ioan Dziţac.

Dani Radulescu @ ActivNET